Crematoriu De Stele

Mă-ngroapă în stele de zei spintecate,
Văd vieţi distilate în florile moarte,
Inimi secate în lacrimi de plastic,
Înghit din adînc metalul sarcastic.

Săgeţi de-aluminiu înfipte în tîmple
Mormîntu-i acopera iluziile triple;
Aripi-nnegrite în fum de ţigară...
Chiar ultima nimfă s-a ars pînă-n vară.

Apusul Dement

Dictatul de seceră îngroapa în sînge,
Războiul metalic în nori ochii frige,
Vis de uraniu se joacă în stele,
Mauzoleul de cupru zdrobeste sub piele...

Paşii dansează şi ard în oglinda blindată,
Strigă şi roşie taie zăpadă,
Plînge de focuri disecată scrumieră...
Cer în argint, suie fulger din trup de himeră
Plantînd aluminiu de zahăr sub gene,
Făcîndu-i să zbiere de-acidul din vene.